FLE de joie

L’infinitif complément d’objet

   
   
L’INFINITIF COMPLÉMENT D’OBJET INFINITIVUL COMPLEMENT DIRECT SAU INDIRECT
   

En français, un verbe à un mode personnel a souvent pour complément d’objet direct ou indirect un verbe à l’infinitif. La plupart du temps, celui-ci a le même sujet que celui du verbe principal, mais parfois son sujet est différent. Dans ce cas, il forme une proposition infinitive.

În franceză, un verb la un mod personal are deseori drept complement direct sau indirect un verb la infinitiv (care în română corespunde mai totdeauna unei propoziții subordonate cu predicatul la conjunctiv). De cele mai multe ori, complementul la infinitiv are același subiect ca cel al verbului principal, dar uneori subiectul său este diferit. În acest caz, în gramatica franceză formează o așa-numită „propoziție infinitivală”.

Il dépend du verbe principal si le complément à l’infinitif est utilisé sans préposition, avec la préposition à ou avec la préposition de. Voici les exemples les plus fréquents :

Depinde de verbul principal dacă complementul la infinitiv este folosit fără prepoziție, cu prepoziția à sau cu prepoziția de. Iată exemplele cele mai frecvente:

Sans préposition

Fără prepoziție

J’aime lire.
Je compte lire ça.
Je crois avoir lu ça.
Je désire lire.
Je déteste lire.
Je dois lire.
J’espère lire ça.
Je m’imagine lire ça.
J’ose lire ça.
Je pense lire ça.
Je peux lire ça.
Je préfère lire.
Il prétend avoir lu ça.
Je me rappelle avoir lu ça.
Je sais lire.
Je souhaite lire.
Je veux lire.

Îmi place să citesc.
Am de gând să citesc asta.
Cred că am citit asta.
Doresc să citesc.
Detest să citesc.
Trebuie să citesc.
Sper să citesc asta.
Mă închipui citind asta.
Îndrăznesc să citesc asta.
Am de gând să citesc asta.
Pot să citesc asta.
Prefer să citesc.
El pretinde că a citit asta.
Îmi amintesc că am citit asta.
știu să citesc.
Doresc să citesc.
Vreau să citesc.

Avec la préposition à

Cu prepoziția à

Je m’amuse à lire.
J’apprends à lire.
J’arrive à lire ça.
Je m’attendais à lire ça.
Je cherche à bien lire.
Je commence à lire.
Je consens à lire.
Je continue à lire.
Je me suis décidé à lire ça.
Je demande à lire ça.
Je leur enseigne à lire.
Je m’entends à lire ça.
Je me suis habitué à lire.
Je me mets à lire.
Je m’oblige à lire ça.
Je m’occupe à lire.
Je pense à lire ça.
Je me prépare à lire.
Je renonce à lire ça.
Je me résigne à lire.
Je réussis à lire ça.
Je tiens à lire ça.

Mă distrez citind.
Învăț să citesc.
Reușesc să citesc asta.
Mă așteptam să citesc asta.
Caut să citesc bine.
Încep să citesc.
Consimt să citesc.
Continuu să citesc.
M-am hotărât să citesc asta.
Cer să citesc asta.
Îi învăț să citească.
Mă pricep să citesc asta.
M-am obișnuit să citesc.
Mă pun să citesc.
Mă oblig să citesc asta.
Mă ocup cu cititul.
Mă gândesc să citesc asta.
Mă pregătesc să citesc.
Renunț să citesc asta.
Mă resemnez cu cititul.
Reușesc să citesc asta.
Țin să citesc asta.

Avec la préposition de

Cu prepoziția de

ayant le même sujet que le verbe principal :

având același subiectul ca verbul principal:

J’accepte de lire ça.
Je m’arrête de lire.
Je cesse de lire.
J’ai choisi de lire ça.
Je commence de lire.
Je me contente de lire ça.
Je continue de lire.
Il convient de lire ça.
Je crains de lire mal.
J’ai décidé de lire ça.
Je doute de lire ça.
J’essaye de lire.
J’ai fini de lire.
Il importe de lire ça.
Je mérite de lire ça.
J’ai négligé de lire ça.
J’ai omis de lire ça.
J’ai oublié de lire ça.
Je projette de lire ça.
Je te promets de lire ça.
Je refuse de lire ça.
Je risque de lire une bêtise.
Je me souviens d’avoir lu ça.
Je tâche de lire ça.

Accept să citesc asta.
Mă opresc din citit.
Încetez să mai citesc.
Am ales să citesc asta.
Încep să citesc.
Mă mulțumesc să citesc asta.
Continuu să citesc.
Se cuvine să se citească asta.
Mă tem că citesc rău.
Am hotărât să citesc asta.
Mă îndoiesc că voi citi asta.
Încerc să citesc.
Am terminat de citit.
E important să citim asta.
Merit să citesc asta.
Am neglijat să citesc asta.
Am omis să citesc asta.
Am uitat să citesc asta.
Plănuiesc să citesc asta.
Îți promit că voi citi asta.
Refuz să citesc asta.
Risc să citesc o prostie.
Îmi amintesc că am citit asta.
Încerc să citesc asta.

ayant un autre sujet que celui du verbe principal (proposition infinitive) :

având alt subiect decât cel al verbului principal (propoziție infinitivală):

Je l’ai accusé de lire mal.
Je lui commande de lire.
Je lui conseille de lire.
Je lui demande de lire.
Je lui dis de lire.
Je le dispense de lire.
Je lui écris de lire ça.
Je lui ordonne de lire ça.
Je lui permets de lire ça.
Je lui prescris de lire ça.
Je le prie de lire ça.
Je te propose de lire ça.
Je lui recommande de lire ça.
Je le soupçonne d’avoir lu ça.

L-am acuzat că citește rău.
Îi comand să citească.
Îl sfătuiesc să citească.
Îi cer să citească.
Îi spun să citească.
Îl scutesc să citească.
Îi scriu să citească asta.
Îi ordon să citească asta.
Îi permit să citească asta.
Îi prescriu să citească asta.
Îl rog să citească asta.
Îți propun să citești asta.
Îi recomand să citească asta.
Îl bănuiesc că a citit asta.

Remarques :

Observații:

1. Je pense se construit sans préposition s’il a le sens j’ai l’intention de, et avec la préposition à s’il a le sens l’idée me vient de.

1. Je pense se construiește fără prepoziție dacă are sensul am intenția să, și cu prepoziția à dacă are sensul îmi vine ideea să.

2. Commencer et continuer se construisent avec la préposition à, mais aussi, plus rarement, avec la préposition de.

2. Commencer și continuer se construiesc cu prepoziția à, dar, mai rar, și cu prepoziția de.

3. Décider se construit avec la préposition de, mais sa forme pronominale, se décider – avec la préposition à.

3. Décider se construiește cu prepoziția de, dar forma sa reflexivă, se décider – cu prepoziția à.

4. Demander se construit avec la préposition à quand le verbe à l’infinitif a le même sujet que demander, mais avec la préposition de quand le verbe à l’infinitif a son propre sujet, différent de celui de demander. En général, la proposition infinitive est introduite par la préposition de, mais il y a des cas sans préposition (exemple : Je te laisse lire) ou avec la préposition à : Je l’autorise à lire cette lettre.

4. Demander se construiește cu prepoziția à când verbul la infinitiv are același subiect ca demander, dar cu prepoziția de când verbul la infinitiv are subiectul său propriu, diferit de cel al lui demander. În general, propoziția infinitivală este introdusă prin prepoziția de, dar sunt și cazuri fără prepoziție (exemplu: Te las să citești) sau cu prepoziția à: Îl autorizez să citească această scrisoare.

 

Exercice

Index


22/12/2011
0 Poster un commentaire

A découvrir aussi


Inscrivez-vous au blog

Soyez prévenu par email des prochaines mises à jour

Rejoignez les 16 autres membres