FLE de joie

Banda desenata fara text

Exploatarea benzilor desenate la orele de limbi străine este deja clasică şi virtuţile sale nu mai au nevoie să fie demonstrate.

Benzile desenate fără text sunt poate mai puţin folosite decât cele cu text. În decursul anilor am colectat un număr mare de benzi desenate fără text (dintre care se poate lua prin download de aici), decupate din reviste în diverse limbi, deoarece sunt fără text.

Pregătesc b.d.-urile astfel încât să se poată proiecta sau distribui în cópii, imagine cu imagine.

Demersul pe care l-am adoptat pentru a le exploata este următorul:

1. Exploatarea primei imagini. Se proiectează prima imagine sau se distribuie copiile. La nivel de începători sau mediu, se pun întrebări pe marginea situaţiei şi a tuturor amănuntelor imaginii. Cu ocazia aceasta se introduc elementele de limbă necunoscute elevilor. Imaginea dă ocazia şi posibilitatea de a o face în modul cel mai natural şi mai eficace posibil, căci răspunde nevoii imediate a elevilor de a exprima ceva ce nu puteau exprima până atunci şi, în acelaşi timp, prezentarea se poate face intuitiv, fără a recurge la limba maternă.

La nivel avansat, se cere mai întâi elevilor să descrie imaginea în măsura posibilităţilor lor, completându-se unii pe alţii, iar profesorul le pune întrebări numai asupra detaliilor care le scapă.

2. Ghicirea a ceea ce urmează. Cerându-le aceasta, profesorul îi stimulează pe elevi să emită cât mai multe ipoteze. Cea mai incitantă este, desigur, ghicirea sfârşitului, a poantei. Şi în cursul acestei etape li se dau elevilor elementele necunoscute necesare, de data aceasta fără avantajul prezentării pe baza imaginii. Chiar şi după exploatarea ultimei imagini se poate continua să se apeleze la imaginaţia elevilor, cerându-li-se să inventeze cât mai multe urmări şi deznodăminte.

Se procedează cu toate imaginile ca mai sus.

4. Naraţiune. Dacă prima etapă a activităţii are mai mult un caracter descriptiv, a doua şi mai ales a treia contribuie la dezvoltarea capacităţii de a contrui o naraţiune.

Mai întâi li se cere elevilor un titlu pentru banda desenată, alegându-se cel mai bun dintre cele propuse.

Apoi elevii sunt solicitaţi să construiască câte o frază, deocamdată în varianta cea mai simplă a naraţiunii, adică la prezent şi la persoana a III-a.

Pentru ca naraţiunea să fie continuă, în cazul unor b.d.-uri poate fi necesar să se povestească şi secvenţe ale acţiunii care nu sunt reprezentate grafic (ceea ce se întâmplă între două imagini succesive).

Cu această ocazie se introduc, la începători, sau se cere să se folosească, la un nivel mai avansat, conectorii specifici naraţiunii: mai întâi, apoi, pe urmă, la un moment dat, în acel moment, atunci, în sfârşit etc. Se insistă în acelaşi timp asupra succesiunii şi înlănţuirii logice a evenimentelor, precum şi asupra eliminării elementelor descriptive inutile în această etapă a activităţii. Nu trebuie neglijată nici folosirea corectă a articolelor hotărâte şi nehotărâte, şi trebuie să se vegheze la evitarea repetiţiilor prin folosirea pronumelor.

După depăşirea acestei etape, se cere elevilor să creeze variante ale naraţiunii.

Mai întâi se schimbă persoana naratorului. Fiecare personaj devine la rândul său narator. Prin trecerea de la persoana a III-a la persoana I, povestirea devine subiectivă, de aceea se insistă asupra expresivităţii, cerută de implicarea directă a naratorului.

Apoi se schimbă timpul naraţiunii de la prezent la trecut. Astfel, în cazul limbii franceze, se exersează folosirea corectă a perfectului compus şi a imperfectului, precum şi concordanţa timpurilor.

4. Dialog. Unele b.d.-uri fără text se pretează la imaginarea şi jucarea unor scurte dialoguri între personaje.

5. Conversaţie. La nivel avansat, povestirea poate fi urmată de o conversaţie liberă în care elevii comentează, îşi dau cu părerea despre poveste şi personaje, spunând ce ar fi făcut în locul lor sau extrăgând o morală.

6. Exprimare scrisă. După exploatarea orală, banda desenată poate servi de suport pentru redactarea unui text narativ.